Anonimă în numele Academiei Române

Nu știu cîți mai mor de grija Academiei Române, în ciuda existenței sale discrete în viața publică. Ba chiar și a pierderii nu la fel de discrete de prestigiu în societate. Unii chiar nu pot înțelege cîte o decizie, cîte o poziție, cîte o politică, mai ales de cînd omul lui Florian Coldea, cum îl socot unii pe președintele Ioan Aurel Pop, a preluat conducerea între cele două zboruri săptămînale de la Cluj la București și retur.

Recent a apărut și un „Punct de vedere al Academiei Române privind valorificarea resurselor minerale ale României”, mai ales că istoricii din Academie au girat descărcarea arheologică de la Roșia Montană. Surpriză! Cine se aștepta la așa ceva, la un decalog al Academiei în materie de resurse cum a și fost numit de unii colegi.

Un punct de vedere este ceva mai serios decît o părere, dar nu are greutatea unui comunicat sau al unui raport încheiat pe baza unei cercetări aprofundate.

Din păcate, punctul de vedere distribuit de Agerpres și preluat inclusiv de redacția noastră nu are nici o semnătură. O fi punctul de vedere al secretarului general al Academiei Române, cel preocupat de a sprijini o investiție sau o afacere, o fi rezultatul unui simpozion sau al dezbaterii unor secții reunite, numai Dumnezeu știe. Pe site-ul instituției am dat și peste alte puncte de vedere privitoare la cercetarea academică sau la „Planul-Cadru pentru învățămîntul gimnazial din România”. Ultimul este semi-semnat, adică asumat de Biroul Prezidiului Academiei Române. Nu academicianul cutare, nu secția cutare, nu institutul cutare al Academiei Române, ci Biroul Prezidiului Academiei Române. Cu alte cuvinte, această celulă coordonatoare a Academiei Române gîndește, analizează și emite cîte un punct de vedere pe un subiect de interes, controversat sau periculos. Numai că în acest „Birou al prezidiului” nu sunt reuniți experți în materie, nici chiar academicieni din domeniul vizat. ”Biroul” este compus din președinte, vicepreședinți și secretar general. Așa că în Biroul Prezidiului nu sunt cine știe ce și cîți experți în materie de geologie sau de învățămînt gimnazial, ca să mă refer la cel citat mai sus.

Am crezut întîi că este o scăpare a redacției Agerpres și am dat fuga la secția de Comunicate a Academiei Române. Am dat peste o secțiune cu Puncte de vedere în care apare și cel din data de 11 aprilie 2024. Onorabila noastră instituție este publică de la 1879 și tot semnează acte, documente, cercetări, rapoarte și cîte altele. Dar anonime, din cîte știu eu, n-a dat. „Afacerea” cu punctele de vedere este mai nouă. Adevărul este că studiile, documentarele, monografiile, dosarele sunt mai grele. Conțin munca unor academicieni și a unor cercetători. Punctul de vedere este ca un articol pe un subiect, ca o însemnare mai serioasă. El nu pică din cosmos și nici nu reprezintă rezultatul unei cercetări colective. Este ceva mai ușor, ca o părere a unui ins sau a cîtorva din Academie, cercetători sau chiar academicieni. Punctul de vedere este ceva în genul „zicem și noi”. Dacă interesează și folosește, foarte bine. Dacă nu, sănătate. Să nu zică poporul că n-am zis nimic!

Chiar Academia Română precizează la deschiderea secțiunii „Puncte de vedere”:

Poziția oficială a Academiei Române în legătură cu un eveniment sau o situație poate fi exprimată, legal și statutar, numai de către Adunarea Generală, Președintele Academiei Române sau de către membrii Biroului Prezidiului Academiei Române.

Orice alte puncte de vedere sau opinii ale altor persoane, exprimate în spațiul public, sunt doar păreri personale și nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Academiei Române. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței acestor opinii revine persoanelor în cauză.

Greu de spus cui aparține acest „Punct de vedere al Academiei Române privind valorificarea resurselor minerale ale României”. Vine de la Biroul Prezidiului Academiei Române, este un raport sau un document asumat de Adunarea Generală? Cu siguranță nu aparține președintelui Ioan Aurel Pop, pentru că el este un istoric orientat mai mult pe promovarea și pe propaganda istoriei românești. Președintele Academiei este total străin de evaluarea economică a resurselor. Și geologia, și economia îi sunt străine. Și, atunci, cui aparține acest Punct de vedere? Este al Academiei Române, dar n-are autor? Sau a fost scris de o persoană și a fost asumat (prin ce procedură) de instituție? O fi subiectul de interes național, dar s-au temut? Sau Academia Română își face o problemă legată pe direcția pe care evoluează economia românească și vrea să ne avertizeze?

Dacă am afla cum s-a născut acest „Punct de vedere” și cine a lucrat la redactarea lui, am putea înțelege mai multe privitor la interesele în joc și la direcția din care bate vîntul.

Pentru că nu vreau ca bogăția de idei din acest „Punct de vedere” să rămînă necunoscută, îl reproduc mai jos. Cei interesați îl pot citi integral. Cei nepreocupați de problemă pot socoti că editorialul de față (punctul meu de vedere) s-a încheiat aici.

Academia Română, luând în considerare principiile de dezvoltare socio-economică durabilă a ţării noastre, precum şi dificultăţile majore prin care a trecut Statul Român în cazul proiectului Roşia Montană, consideră necesar să facă următoarele precizări:

1. Academia Română constată că, în conformitate cu informaţiile geologice existente, România deţine resurse şi rezerve minerale şi energetice considerabile, divers şi relativ uniform distribuite în teritoriu, atât pe uscat, cât şi în sectorul marin.

2. Resursele minerale şi energetice ale subsolului reprezintă un patrimoniu naţional care trebuie să fie valorificat într-un mod sustenabil, deoarece el este baza dezvoltării socio-economice a ţării. În evaluarea potenţialului naţional de resurse minerale, este necesar să fie luate în consideraţie şi resursele secundare (halde şi steril din iazurile de decantare care mai conţin cantităţi uneori apreciabile de elemente utile), acestea urmând a fi reintroduse în circuitul economic. Faptul acesta va contribui la creşterea gradului de securitate şi sustenabilitate a aprovizionării cu materii prime critice esenţiale în sectoare industriale cheie pentru economia naţională şi europeană.

3. Valorificarea resurselor minerale presupune reactivarea industriei extractive şi de prelucrare (preparare, concentrare, metalurgie).

4. Este imperativ necesar ca valorificarea resurselor minerale să se facă într-un mod sustenabil, fără utilizarea unor proceduri tehnologice şi a unor substanţe cu grad ridicat de toxicitate (ex. cianuri de sodiu), care ar periclita situaţia mediului, a comunităţilor umane, a vestigiilor arheologice şi istorice şi a peisajului natural din zona exploatărilor.

5. Este necesar să se pună în practică un Program naţional de cercetare-explorare geologică pentru evidenţierea unor noi resurse/rezerve de substanţe minerale utile, pentru permanenta reevaluare şi gestionare durabilă a acestor resurse. Academia Română propune să fie înfiinţat un Serviciu Geologic Naţional, care să coordoneze toate activităţile specifice de cercetare-explorare geologică şi să asigure aplicarea Programului geologic naţional, în acord cu obiectivele europene ale tranziţiei energetice.

6. Pentru un management eficient al resurselor minerale şi energetice ale ţării, se impune crearea unui cadru legislativ cu scopul identificării potenţialului de resurse naturale ale României în interesul dezvoltării durabile a ţării. De asemenea, ar trebui să se actualizeze şi completeze cadrul legislativ existent (Legea minelor, Legea petrolului şi Legea mediului) şi să se asigure armonizarea continuă a cadrului legislativ naţional cu legislaţia UE şi ONU în domeniu (United Nations Resource Management System: Principles and Requirements, septembrie 2022).

7. În cazul în care, pentru valorificarea anumitor resuse minerale, va fi necesar să se apeleze la firme din străinătate, acordurile de asociere/cooperare sau concesionare să prevadă cote de beneficii pentru Statul Român considerabil mai mari decât cele care au fost acceptate pentru proiectul Roşia Montană (eventual cu aplicarea principiilor de production sharing agreement – „acord de împărţire a producţiei”).

8. La terminarea lucrărilor şi închiderea exploatărilor, să existe asigurări reale că se va proceda în perioada imediat următoare la refacerea completă a mediului şi a condiţiilor ecologice optime din zonele afectate de exploatare.

9. În siturile UNESCO sau strict protejate de pe teritoriul ţării să nu se accepte deschiderea lucrărilor de explorare-exploatare sau concesionarea zonelor respectiv pentru astfel de lucrări.

10. Academia Română dispune, prin membrii săi şi prin institutele sale de specialitate din Bucureşti şi din ţară, de cea mai înaltă reţea de expertiză în sectorul valorificării resurselor minerale şi este gata să ofere oricând autorităţilor Statului Român consultanţa necesară.