Comasarea este o operațiune de încrucișat rîma cu sîrma ghimpată pentru a ajunge la miere. Exact cum au făcut rușii.
Au colorat și au îndulcit orizontul și au zis „Înainte, fraților!”. Comasarea seamănă cu o asociere între un Diavol galben și Unul roșu sau cu o înfrățire între lup și vulpe, hotărîți să dea un duet de balet.
Comasarea alegerilor este o înțelegere între nemernici și ticăloși, între hoți și șarlatani, preocupați și ei să închege o orchestră și să cînte aceeași muzică și să împartă frățește prada care le cade de pe urma unei admirații necondiționate.
Comasarea este o operațiune de calcule, condiții, planuri și speculații din care nu cîștigă decît autorii.
Comasarea alegerilor este un plan de putere făcut de nehaliții politici speriați de procurori și de căderea în opoziție.
Comasarea alegerilor reprezintă o economie de 50-100 de milioane de euro pentru a putea toca miliardele din aceeași monedă pe toate aiurelile de ne-pus în operă.
Comasarea alegerilor este o formă de eliminare a celui mic și de astupat gura celui gălăgios, care țipă la hoție și la nedreptate.
Comasarea alegerilor este o surzeală publică în care vocea poporului român sună blînd și nepăsător și numai din cînd în cînd ca un hăuit disperat.
Comasarea este o artă românească de a găsi explicații și soluții la ce nu are nici logică, nici temei, nici salvare. Comasarea alegerilor este o soluție politică scoasă din pălărie de șmecheri în numele stabilității lor pe funcții.
Comasarea este un tricot politic împuțit la care mahării mai lucrează pînă săptămîna viitoare.
Cum spunea Klaus Schwab, de ce s-ar mai ține alegeri, că oricum putem face sondaje și știm opinia populației (pe care noi le-o impunem – aș putea adăuga)?
E un circ pe bani, votul ăsta, că oricum nu contează cine votează, contează cine numără, cum spunea alt înțelept, Stalin…