”Îndăcitul”, cartea dacului îndrăgostit iremediabil de pietrele Sarmizegetusei, prezentată la Orăștie

După doi ani de când a văzut lumina tiparului, «Îndăcitul» a ajuns la Orăștie, acolo  unde își are izvorul povestea fabuloasă a ultimului dac liber al zilelor noastre. Ieri, în sala ASTRA din municipiu, Vladimir Brilinsky a marcat lansarea romanului care aduce în fața cititorului o filă de istorie recentă, o filă din viața sa cu trăiri autentice, demne de invidiat sau, poate, de neînțeles pentru unii.
Nunu, așa cum îi spun prietenii, a trecut prin focul mistuitor al emoțiilor omului care-și dezvăluie sufletul prins între coperțile cărții. I-au fost alături prieteni, colegi, apropiați și toți cei care recunosc și apreciază rolul pe care l-a avut în protejarea cetăților dacice din Munții Orăștiei.

Într-un discurs emoționant, profesoara Silvia Beldiman a reușit să reliefeze, poate, cel mai bine caracterul și trăirile autorului.

„O, da, iubirea! Pentru asta te prețuiesc, Îndăcitule. Pentru că ai dat pacea și liniștea pentru un vis și pentru că ai zădărnicit multe nemernicii. Pasiunea ta a mișcat munții, a făcut să se știe că Dacia Aeterna are capitala în Munții Orăștiei, nu lângă Hațeg. Îndărătnicia ta nebună a făcut să strălucească aurul dacic, înfruntând din vitrinele Muzeului Național de Istorie eminențele cenușii ale arheologiei românești. Simt că mor ai spus, în timp ce lăsai bariera în urma ta, fără să ai curajul să privești spre Fetița, cățelușa ce rămânea abandonată muntelui, cu o părere de lacrimă în colțul ochiului. Era ultima ta vizită în calitate oficială, când ai plecat fără să vrei, aproape alungat, dintr-o mare iubire. Numai că din ea n-ai să pleci niciodată, pentru că ultimii zeci de ani au țesut în Munții Orăștiei o legendă – legenda ultimului dac liber, care privea cerul Sarmizegetusei cu tâmpla sprijinită de stele. (…)
Cartea aceasta, ca o terapie de eliberare pentru autor, este pentru noi cititorii un dar neprețuit, ca o spovedanie în fața Altarului înainte de Mare Praznic. Și, mai cu seamă un ghid, un ghid de cutezanță și practicarea iubirii. A iubirii de oameni, de locuri, de pământul acesta. Și, pentru asta, îți mulțumim, Nunu Brilinsky. Bun venit în cetate pentru că, de fapt, prin cartea aceasta te întorci, dacule, din iubirea nepământeană sugerată de albastrul ochilor de Sânziană, la condeiul pe care-l mânuiești magistral. Orăștia te aplaudă, te iubește și îți mulțumește pentru toți anii în care ai slujit cu credință orașul din munți și pentru toată risipa de ani tineri, în care ai slujit Cetatea Orăștiei și ai dat culoare zilelor noastre”, a spus Silvia Beldiman.

Jurnalistul Cornel Nistorescu l-a definit pe ”Îndăcit” ca pe un explorator aflat în căutarea unei comori tainice, în sensul istoric și spiritual al cuvântului. Nistorescu a făcut referire și la situația cetăților dacice, cărora statul român nu le acordă atenția cuvenită.

„Cetățile dacice sunt înconjurate, sunt aureolate de povești. Nici istoricii nu sunt în stare să facă o cercetare profundă. Deasupra noastră este un oraș încă nedescoperit, este o lume nedescoperită. Tâlhărită de unii, dar în cea mai mare parte nedescoperită. Ceea ce fac studenții și niște profesori acolo, cu micile lor pauze de distracție și chefuri e nimic. Asta va mai dura 200 de ani de cercetări. Acestea nu sunt cetăți descoperite, nu sunt cercetate, ca să zic așa. Ne mândrim și ne mângâiem că vai de mine ce este acolo. Statul român, dacă ne-ar lua în serios și ne-ar respecta și noi ne-am respecta și l-am presa, ar trebui să bage vreo 50 – 100 de milioane de euro să facă un contract cu British Museum, nu cu studenții care chefuiesc acolo și, în zece ani, să avem adevărata identitate și adevărata formă și dimensiune a originii noastre ca popor pe aceste meleaguri. Brilinsky scrie despre el încercând să pătrundă în această lume și în alte lumi. Să te îmbraci ca un dac și să te pui pe copertă, înseamnă că ești până la îndăcit. De ce «Îndăcit»? E foarte aproape de «îndrăcit», care trimite la dracul. Dar este în Limba română: a lucrat îndrăcit, a muncit îndrăcit, încăpățânat. Are sensul pozitiv. Un «îndrăcit» este o trimitere la pasiunea lui pentru protejarea acestei lumi, pentru cunoaștere, pentru salvgardarea ei”, a afirmat Cornel Nistorescu.

Itinerariul cărţii nu se oprește aici. „Îndăcitul” urmează să se prezinte în faţa cititorilor din Timișoara, Sibiu și București.