Cornel Nistorescu, trei sferturi de veac în „Paradisul provizoriu”

Jurnalist şi scriitor, directorul Cotidianul face astăzi 75 de ani de viaţă, o viaţă clădită aproape exclusiv pe Cuvânt. Cornel Nistorescu s-a născut la 15 decembrie 1948,  fiind fiul lui Aurel și al Ilenei (n. Popa), agricultori. A urmat școala primară la Mărtinești, cursurile gimnaziale la Simeria, iar apoi a absolvit, în 1965, cursurile preuniversitare la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie.

Urmează studiile universitare din cadrul Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, la secția română-italiană, fiind absolvent al promoției 1974.

Cornel Nistorescu și-a făcut debutul ca jurnalist în „Viața studențească”(1971), cu un reportaj, ca mai târziu să fie redactor al aceleiași reviste (1974-1980). Redactorul, Cornel Nistorescu, s-a ocupat, la început, de folclor. Făcea parte din grupul de folcloriști ai Facultății clujene de Filologie, colindând în fiecare vară satele Transilvaniei în căutare de texte și obiceiuri populare. În aceste „expediții” a prins, probabil, gustul călătoriilor și a învățat arta discuțiilor cu localnicii – doua calități necesare oricărui reporter.

A mai fost redactor la ziarul „Scânteia tineretului” (1980-1983) și la revista „Flacăra” (din 1983-1990).

«Într-o zi n-am mai vrut să lucrez la „Scânteia Tineretului”, pentru că mi-au dat să fac câteva articole la comandă, și i-am zis lui Păunescu: „azi vin la Flacăra”. Știa cine sunt, nu eram începător, publicasem câteva cărți deja. Nu ne-am înțeles niciodată foarte bine, dar am rezonat perfect în jurnalistică. Avea o față a personalității sale care te strivea dacă te apropiai de el. Era strivitor în viața privată.

„Flacăra” a fost o revistă care se termina în câteva ore din chioșcuri, una dintre puținele reviste care, în anii comunismului, se tipărea în jumătate de milion de exemplare, o revistă care a adunat în paginile ei toți scriitorii români de prestigiu, dar și jurnaliștii care au făcut epocă. Atât cât a fost el redactor șef al revistei, acolo au lucrat Mihai Pelin, Adrian Dohotaru, Eugen Seceleanu, Ovidiu Ioaniţoia, Dorin Tudoran, Tudor Octavian, Aurel Mihailopol, pana la ultima generație, cu Radu G. Țeposu sau Ion Zubaşcu. Era o instituție de presă care, în multe situații, chiar a reușit să miște societatea românească. Revista aceasta este, indiscutabil, în partea ei bună, meritul lui Păunescu», spune jurnalistul Cornel Nistorescu.

A colaborat, publicând reportajele ce au schimbat mentalitățile scriitoricești ale vremile, cu revistele „Echinox”, „Steaua”, etc.

În 1990 a fondat, împreună cu Mihail Cârciog, trustul de presă „Expres”, la care va fi director și va publica articole sub genericul „Reportaj de buzunar” și „Epistole politice”. În 1995, publicația s-a desființat.

Ca director al „Evenimentului Zilei”, a semnat zilnic editorialul ziarului. În 1997, după demisia lui Ion Cristoiu, devine directorul ziarului „Evenimentul Zilei”, unde a publicat „Comentariul zilei”, rămâne până în anul 2003.

Editorialele semnate de Cornel Nistorescu în perioada când a condus „Evenimentul zilei“ au fost publicate în volumul „În cazanul tranziției“, reprezintă mai mult decât o sumă de texte apărute, vreme de trei ani, într-un cotidian de mare succes.

După 2004 a colaborat cu editoriale și articole la „Foaia Transilvană” (Cluj-Napoca) și „Ediție specială” (Craiova). Este unul dintre fondatorii postului de radio „Europa FM” și al postului „Total FM”.

Din 2009 conduce ziarul „Cotidianul” și site-ul www.cotidianul.ro.

Întrebat fiind „Ce vrea Cornel Nistorescu să se întâmple în bine la Cotidianul?”, a răspuns „Vreau să fie un ziar care contează și vreau să-și facă rostul. Să fie un ziar bun. Atâta tot.”

Acad. Gheorghe Grigurcu nota în cronica «Un gazetar „de subțire»: „Există deopotrivă romancieri, poeți, critici, ziariști de bună și de proastă calitate. Cornel Nistorescu e, neîndoios, un gazetar „de subțire” (într-o anume vechime, pictorii erau numiți la noi „zugravi de subțire”). Scriitura d-sale e alertă, dar foarte supravegheată, provocatoare cu finețe aidoma unei partide de scrimă. Răspicat în opțiuni, perspicace în argumentarea lor, învederează un cavalerism al formulărilor, o catifelare care le sporește efectul printr-un alibi (fie și ironic) al protocolului.”

De remarcat articolul extraordinar, „Cântarea Americii”, ce a fost publicat în „Evenimentul zilei” după atentatul din 11 septembrie 2001 din SUA, care a distrus turnurile gemene, editorial tradus și preluat de întreaga presă americană, dar și de alte publicații din lume, articol ce rămâne piatră de temelie în istoria gazetărească.

Debutul editorial a fost cu volumul de reportaje „Întâmplări în liniștea unei fotografii” (1978). Nina Cassian este aceea care l-a îndemnat, citindu-i textele, să scrie proza. Nu se știe cât de în serios a luat Cornel Nistorescu cuvintele poetei, dar primul sau volum, dacă n-a consacrat un autor de reportaje, a anunțat cu siguranța un prozator.

El e dintre acei autori de reportaje care nu respecta autonomia genului, privindu-l ca pe o etapă de tranziție spre literatura propriu-zisă. Oamenii ieșiți din comun, cu biografie spectaculoasă, sunt căutați cu tot atâta zel ca animalele rare de către vânători, pentru blănurile lor scumpe. Atracția pentru insolit și năstrușnic îl apropie pe Cornel Nistorescu de proza lui D. R. Popescu, după cum știința descrierilor fastuoase, puternic colorate, îl situează in linia prozei lui Fănuș Neagu. Dincolo de reportaj, autorul dovedește, așadar, încă de la debut, autentice disponibilități pentru creația epică.

Ca mai apoi să publice „Paradisul provizoriu” (1982) și „Proprietarul de iluzii” (1988), ce cuprind scrieri aflate undeva la granița dintre reportaj și proză scurtă..

Primii patru ani de editoriale publicate de ziarist în „Evenimentul Zilei” se regăsesc în cele trei volume intitulate „În cazanul tranziției”. Volumul I cuprinde perioada dintre 18 februarie 1997 – 30 aprilie 1998, volumul al II-lea cuprinde perioada 1 mai 1998 – 31 august 1999, iar cel de-al III-lea volum cuprinde perioada 1 septembrie 1999 – 30 decemb-rie 2000. În aceste editoriale se regăsesc întâmplări și persoane care au reprezentat diferite lumi: administrativă, politică, judiciară, sportivă, culturală, politică.

Recunoștințe:

A primit, în anul 2012, din partea Casei Regale a României „Crucea Casei Regale a României”;

În semn de recunoștință, la 21 Decembrie 2017, i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Orăștie.

Cărți publicate:

„Întâmplări în liniștea unei fotografii”, reportaje, Iași, 1978;

„Paradisul provizoriu, reportaje”,  București, 1982;

„Proprietarul de iluzii, reportaje”,  București, 1988;

„Români, vi se pregătește ceva!,  epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995)”, ed. Compania, București, 2013:

„Reporter la sfârșitul lumii (1978-1988), nonficțiuni”, ed. Compania, București, 2013;

„În cazanul tranziției”, ed. Compania, București, 2015.

……………

Resurse:

Acad. Gheorghe Grigurcu, Cronica «Un gazetar „de subțire“», Foaie Interesantă, Anul I, Nr.5, Orăștie;

Cornel Nistorescu: „Flacăra era, indiscutabil, meritul lui Păunescu”, Evenimentul Zilei,

https://evz.ro/cornel-nistorescu-flacara-era-indiscutabil-meritul-lui-paunescu-911479.html;

Cornel Nistorescu – biografia

https://www.referatele.com/referate/romana/Cornel-Nistorescu/;

Dicționarul scriitorilor români, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995;

Crucea Casei Regale a României,

https://casamajestatiisale.ro/familia-regala/ordine-decoraii/crucea-casei-regale-a-romaniei/.