Dominic Stanca, fiul adoptiv al Orăştiei

„Cine n-a trecut prin Orăştie este numai pe trei sferturi om; cine a trecut şi nu s-a oprit la «Coroana» este numai pe jumătate om; cine s-a oprit la «Coroana» şi n-a băut o bere, acela este numai un sfert de om; iar cine s-a oprit ia «Coroana», a băut o bere şi n-a mai cerut alta, acela pur şi simplu nu este om! Căci o bere băută la «Coroana» nu este o bere obişnuită, pe care o puteai sorbi la Teiuş între două trenuri sau la birtul din Şibot când veneai de la Vinţ.Era o bere „Schulleri”, produs autohton, din care a băut chiar arhiducele Ferdinand în 1899 şi dr. Ottokar Prohaszka, primatul de Strigoniu, la un an după el, şi de atunci nici arhiducele, nici cardinalul n-au mai apreciat berea Pilsen. Au cerut chiar să li se trimită acasă zece butoaie cu bere Schulleri. Ei, unul care trecând prin Orăştie s-a oprit la «Coroana» , a băut o halbă ş-apoi a plescăit din limbă: «Să mai vină una! Straşnică bere!», acela e un om şi jumătate!” Sunt câteva din multele spuse de scriitorul şi actorul Dominic Stanca, un fiu adoptiv al Orăştiei.

S-a întâmplat înainte, se repetată și în 2024, cei ce diriguiesc viața culturală a județului dar cei ce sunt diriguiți de aceștia sunt amnezici când vine vorba de datele importante zonei în care trăiesc, muncesc și încasează banii. Vărul din Germania numit Alzheimer pare să-i fi vizitat când vine vorba despre personalități locale, sărbătorim în schimb tot soiul de „zile internaționale” de genul „Ziua mersului pe jos”,  „Ziua apei calde” – la București –  și în curând „zilele nădragilor rupți în tur”. Venim în întâmpinarea tuturor inepțiilor de import și am scos din calendar personalitățile locale, ori fără identitate locală nu o să avem niciodată IDENTITATE NAȚIONALĂ.

Astăzi se împlinesc 98 de ani de la nașterea poetului, dramaturgului și actorului Dominic Stanca. Chiar dacă în Orăștie, – oraș pe care artistul l-a încondeiat în milioane de culori și-n scrieri – o stradă și o Școală Gimnazială (în față căreia stă. la loc de cinste, bustul lui Dominic Stanca, opera maestrului Nicolae Adam) îi poartă numele, se vede că l-am uitat, cum nu am uitat de Nicolaus Olahus și Dr. Aurel Vlad, etc. Poate vremelnicii așa ziși diriguitori ai școalei și a căși de cultură din Orăștie, urbea Paliei, nu mai uită cum au „uita” de atâtea ori.

Așa că facându-ne datoria le aducem aminte!

O scurtă biografie a celui ce a fost actor, poet, prozator, dramaturg.

Dominic Stanca s-a născut la 31 ianuarie 1926, la Cluj. Este fiul doctorului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. Urmează clasele primare (1932-1936), apoi cursurile Școlii Normale de învățători de la Cluj. Continuă ultimele clase de liceul  Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie (1940 -1944), unde familia se refugiase după Dictatul de la Viena.

La insistențele familiei se înscrie la Facultatea de Medicină a  Universității „Regele Ferdinand I”, Cluj, la care renunță, însă curând şi se înscrie la Drept. Un an mai târziu, suferă o formă gravă de febră tifoidă, boală ale cărei sechele îl vor urma în continuare şi îi vor marca prematurul sfârşit. în 1946, se înscrie la Academia de Muzică şi Teatru din Cluj. Studiile de Drept le încheie în 1948, iar pe cele de Teatru în 1949. În 1951 îl găsim actor titular la Teatrul Naţional din Cluj, în 1952 este actor la Reşiţa, pentru ca în 1954 să devină actor la Teatrul Nottara din Bucureşti, unde se căsătoreşte cu regizoarea Sorana Coroamă.

Între anii 1944-1946 se atașează grupării „Cercului literar” de la Sibiu. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1944). Din anul 1945, începe să scrie ciclul „Nunțile de la Romos”, care vor fi tipărite în volumul „Strada care urcă la cer” (1977).

Parodia, în șase tablouri, „Suferințele tânărului Faust”, scrisă la Orăștie datează din anul 1941, datează. Impresionat de realitățile războiului scrie ciclul de poeme „Ceruri arse”1942-1945). Debutul literar cu poezia „Crengi” în revista „Fundațiilor regale”(1944).

Între anii 1946-1949, urmează cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, specialitatea Dramă-Comedie. După terminarea facultății este angajat la Teatrul Național din Cluj (1948-1952), unde joacă roluri  alături de mari actori ca: Sadova, Ioan Tălvan, Dorina Ghibu.

În 1955, termină Moara lui Veselin, publicată postum în volumul Timp scufundat (1981). Debutează editorial în 1957 cu volumul „Roata cu şapte spiţe”, unde evocă figura legendarului Horea şi scrie povestirile din volumul Hurmuzul Jupâniţei, o cronică moldavă. în 1960 devine actor la Teatrul Giuleşti, iar un an mai târziu se mută la noul Teatru Delavrancea (denumit ulterior „Ion Vasilescu”).

Între a1952-1953, evoluează ca actor la Teatrul din Reșița. Revine la Cluj în 1953, la Teatrul Național, unde rămâne până în 1954, când Miriette Sadova îl aduce prin transfer la Teatrul Nottara din București. Debutul literar cu poezia „Crengi”, în revista Fundațiilor Regale (1944), ca debutul editorial săi fie volumul „Roata cu șapte spițe” (1957).

Între 1960-1961, este actor la Teatrul din Giulești, apoi la Teatrul „Ion Vasilescu”(1961-1971). În 1971 se pensionează medical. În 1963, are loc de-butul său dramaturgic, cu comedia „Meci la Chintesani”), jucată la Teatrul Giulești.

Anul 1963 este marcat de prima călătorie la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, scriind prima formă a Itinerariutui Dacic. Cea de a treia sa piesă, Cenuşăreasa şi Anul Nou, este pusă în scenă la Teatrul de Stat din Oradea în 1965. în 1968 apare volumul Pentru un hoţ de împărat, inspirat de baladele ardeleneşti ţesute în jurul figurii lui Avram Iancu, precum şi volumul Hurmuzul Jupâniţei. în 1969, călătoreşte la Weimar, în acelaşi an scriind romanul Walderoda (burg imaginar, dublură a Orăştiei), rămas nefinisat. Debutează editorial în poezie cu poemul baladesc GRI-RU-GRI, în 1970, iar un an mai târziu publică volumul Balade, cu mici scenete hiperbolice în decor arhaic. între 1974-1976 lucrează la ciclul De şapte ori câte şapte, tipărit postum. în 1976 apare volumul O sălbatică floare, în acelaşi an suferind crize cumplite de angor pectoris.

În 1968 îi apare la editura pentru literatură volumul „Pentru un hoț de împărat”, care cuprinde ciclurile: „Mortul săracilor”, „Roata cu șapte spițe”,  „Tulnicele Iancului”.

În urma călătoriei în R. D. Germană, la Winner (1969), scrie romanul Walde Roba (burg imaginar dublu al Orăștiei transilvane).

La Editura „Ion Creangă” îi apare volumul pentru copii „GRI-RU-GRI” (1970), cuprinzând un poem baladesc.. Este debutul său editorial în poezie.

La 31 ianuarie 1972, colegii de teatru îl sărbătoresc, la aniversarea de 46 de ani, prezentând un „Recital Dominic”. În același an îi apare volumul „ O sălbatică floare”.

Se stinge din viaţă la 26 iulie 1976, în urma unei boli cronic-progresive cardio-vasculare, urmare a maladiei suferite la 19 ani.

La 22 mai 2004, Teatrul Național din Cluj-Napoca, pune în scenă spectacolul de „poezie, muzică și dans”, gândit de Florin Piersic, „Strada care urcă la cer”, spectacol „în amintirea actorului și poetului Dominic Stanca” (după cu este înscris pe afișul premierei).

Roluri în teatru- selectiv:

Horatio din „Hamlet”, de William Shakespeare,

Busto din „Steaua Seviliei”, de Lope de Vega,

Ferdinand din „Intrigă și iubire”, de Friedrich Schiller,

Chiriac din „O noapte furtunoasă”, de Ion Luca Caragiale.

Filmografie:

Aventurile lui Tom Sawyer (1968)

Moartea lui Joe Indianul (1968)

A colaborat cu  revistele: Tribuna, Viața Românească, Luceafărul, Cronica, Echinocțiu, Familia, Gazeta literară, șa.

Scrieri – selectiv:

Roata cu șapte spițe (povestiri), Editura ESPLA, 1957,

Pentru-n hoț de împărat volumul anterior, adăugit cu un ciclu de povestiri despre Avram Iancu, 1968,

Hurmuzul jupîniței, 1968,

O sălbatică floare, 1976,

Balade, 1971,

Itinerar dacic, 1972.

Postume:

Strada care urcă la cer (balade), 1977

Timp scufundat (ediție îngrijită de Sorana Coroamă – Stanca și Mariana Vartic), Editura Eminescu, 1981,

Un ceas de hârtie (versuri, traduceri, jurnal – ediție îngrijită de Sorana Coroamă–Stanca), 1984.

………………..

Referințe:

Simion Eugen, „Dicționar general al literaturii Române”, vol. VI, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2007, pag. 362-365;

Asociația Florema Desing Orăștie, „Un secol de poezie în orașul Paliei”, Ed. Emma, Orăștie 2012;
Dan Orghici, Adrian Ioan, B. Secui „Oamenii din Ținutul Orăștiei-Călindaru’ Foii Interesante”, Volumul I, Ed. Măiastra, Târgu Jiu, 2023.

Fotografii din fototeca personală Dan Orghici.