Slavă Domnului că stadionul „Michael Klein” din Hunedoara va fi dărîmat și va fi înlocuit de unul nou. Așa cum arată acum, ai crede că face parte dintr-un decor de lume părăsită.
De ce nu are Hunedoara un stadion mai de Dă-i Doamne! este o poveste lungă și complicată. Vine chiar de dinaintea epocii Mircea Lucescu, cea care a lansat numele unor sportivi faimoși nu doar în județ, ci și în țară și prin Europa. Hunedoara perioadei Mircea Lucescu, Andone și Klein, Gabor, Rednic și Mateuț dă să renască. Parcă se ridică un nou val de entuziasm și performanță, parcă se întoarce roata timpului și o altă lumină cade peste oraș. Dispar unul cîte unul turnurile și schelele, benzile rulante și conductele gigant, toate legate de combinat și încep să apară blocuri noi și case moderne și tot soiul de făbricuțe fără fum. Hunedoara are un centru pus la punct și este la un pas de a avea și un mall nou. Doar vechiul stadion al Corvinului a rămas ca în filmele rusești despre Siberia depărtată. Tribunele căptușite cu tablă ruginită, cu scări înguste mărginite de balustrade legate cu sîrmă, scaune sparte și mult cornier căptușit cu tablă vopsită prin care iese rugina. Doar gazonul arată impecabil și o instalație de nocturnă închiriată pentru două meciuri din Cupa României (să mori de rîs, dar și asta are nume de casă de pariuri, ca și tot campionatul primei divizii). În rest, stadionul Michael Klein își trăiește ultimele meciuri. Doar copiii care așteaptă echipele la tunelul închis cu plasă metalică spre ieșirea din teren ce mai trimit spre viitor. Stau cu mînuțele întinse printre zăbrele și așteaptă un jucător sau o vedetă să le dea cîte un „five” sau un autograf. Sunt atît de mulți, de nerăbdători și de îndrăgostiți de fotbal și de legați de Corvinul că noua echipă a Hunedoarei are suficiente resurse pentru talente.
Am trăit cu hunedorenii marea bucurie a orașului- calificarea în finala Cupei României. Spectacolul de la Hunedoara m-a înmuiat pînă la aducerile aminte din anii navetelor făcute de ai mei la Combinatul Siderurgic și la faima discretă a unchiului Ioan Vlad, cel condamnat la pușcărie politică pentru încercarea de a împrăștia manifeste anticomuniste cu ajutorul curentului de aer care scotea fumul din cuptoarele cocseriei.
La Hunedoara, renaște o echipă de fotbal și o atmosferă ațîțată, încinsă și dusă în legendă de Mircea Lucescu și de jucătorii echipei de atunci.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.