Péntek Elek şi începuturile fotografiei devene

La prima vedere nu pare nimic dificil, apeși pe buton și poza e gata, în special azi când telefonul a devenit orice. Maeștrii fotografiei se joacă cu luminile, plănuiesc imaginea în detaliu și așteaptă câteva secunde, minute sau chiar ore pentru ca totul să iasă perfect. Fotografiile necesită răbdare și multă atenție, atât din punct de vedere estetic, cât și profesional.

Péntek Elek a înţeles ca nimeni altul să surprindă magia momentului și să o încapsuleze în veșnicia imaginii. Fotograf de excepţie, cu un talent rar pentru amănunt și un simţ estetic deosebit, ne-a lăsat o adevărată epopee iconografică a Devei și a locuitorilor ei la început de secol al XX-lea. Fotografiile lui au devenit memoria orașului în nitrat de argint. Într-o vreme în care să cumperi un aparat fotografic te costa o mică avere și încă una când îți deschideai propriul atelier.

Péntek Elek s-a născut la 1 decembrie 1863, în Șimleul Silvaniei. După terminarea școlii secundare, în perioada 1883 – 1885, își satisface stagiul militar, obţinând gradul de sergent în armata austro-ungară. În 1885 îl găsim la Oradea, unde învaţă arta fotografică alături de fotograful Fekete Sándor.

Primul său atelier fotografic îl deschide în Satu Mare, în anul 1887, pe Str. Eötvös nr. 17. Aici o întâlnește pe Irma Mária Nagy viitoarea sa soţie.

Mutându-se în Seleușul Mare (actualmente în Ucraina), orașul de unde provenea Irma Mária Nagy și unde se căsătorește cu aceasta în 2 iulie 1889, își deschide aici cel de-al doilea atelier fotografic în același an. În 1891 îl găsim stabilit la Kisvárda (un oraș din Ungaria, aproape de graniţa cu Ucraina și Slovacia), unde își deschide cel de-al treilea atelier fotografic.

În 1897 se stabilește la Deva, unde va rămâne până la sfârșitul vieţii și unde își va deschide cel de-al patrulea atelier fotografic. În octombrie 1897 se naște la Deva, Péntek Irma, al cincilea copil, alintată Licsi. Ea este cea care va urma cariera tatălui său, devenind fotografă.

Péntek Elek devine în scurt timp cel mai renumit fotograf devean și, de asemenea, îl găsim printre primii editori de cărţi poștale în Deva. Lui îi datorăm multe dintre imaginile valoroase ale Devei, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Realizând cărţile poștale în manieră manufacturală, în propriul atelier fotografic, ca fotografii reale și nu prin procedeul imprimării imaginilor prin litografiere, așa cum făceau ceilalţi editori de cărţi poștale din Deva, cum ar fi, de exemplu, Hirsch Adolf, care deţinea o tipografie încă din anul 1875, Péntek Elek nu rezistă decât cinci, șase ani concurenţei cu producţia de masă. Tirajul redus și costurile mari îl fac probabil să renunţe și să caute alte modalităţi de comercializare a imaginilor sale. Regăsim unele dintre imaginile publicate anterior ca fotografie în producţia de cărţi poștale a lui Kroll Gyula (care avea și el o editură proprie), cel de care l-a legat o prietenie care s-a păstrat până la sfârșitul vieţii. Aceasta ne îndreptăţește să bănuim că Péntek Elek a fost mai mult sau mai puţin implicat în producţia de cărţi poștale editate de Kroll.

O altă sursă de venit rămâne în continuare oferta de portrete, fotografii de familie și de evenimente, cât și fotografii pentru publicaţii știinţifice sau editură de carte, cum ar fi publicaţia muzeului judeţean din Deva „A Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat Évkönyve“ sau revista „Tolnai világlapja”, unde îi regăsim numele. Péntek comercializează de- a lungul timpului toate formatele uzuale de portretare, începând cu fotografiile în format mic „carte de visite“ (6 x 9 cm), foarte răspândite până în perioada începutului de secol al XX-lea, „fotografia de cabinet“ (10,8 x 16,5 cm), dar folosește în continuare și formatul de carte poștală. Pentru realizarea fotografiilor, Péntek folosește procedeul plăcilor uscate, cu bromură de argint (gelatina). Cunoscute sunt atelierul său fotografic de lângă sinagogă și mai apoi cel din Piaţa Unirii la nr. 17.

Pentru o perioadă de timp deţine un atelier comun cu Vadnai Béla. Înfiinţează împreună cu tipograful Heim Ferencz, „Librăria Péntek & Heim“.

Din anul 1907 își extinde activitatea, devenind director adjunct și apoi director general, pe o perioada de douăzeci de ani, la Casa Cercuală din Deva.

În 21 decembrie 1925 se eliberează un certificat de naţionalitate prin care se românizează numele, Péntek Elek devenind Péntek Alecse (Alexe), Péntek Endre devine Péntek Andrei(u) și Péntek Elek jr. devine și el Péntek Alecse (Alexe). În anul 1927 Péntek Elek devine directorul Băncii Meseriașilor Deva.

A fost fotograf, director al Casei Cercuale Deva, director al Casei de Asigurări a Muncitorilor din Deva, director al Băncii Meseriașilor Deva, membru al Partidului Maghiar, membru al Presbiterului Reformat, consilier local.

Péntek Elek moare în Deva, în data de 12 iunie 1942, la vârsta de 78 de ani, după o viaţă profesională și socială împlinită, intensivă. Își doarme somnul de veci alături de Péntek Irma Mária (prima soţie), în Cimitirul Reformat din Deva. Tot în Cimitirul Reformat din Deva este înmormântată și fiica sa, care i-a urmat cariera de fotograf, Péntek Irma (Licsi), căsătorită Lévi, decedată la Deva, în 3 august 1971, la vârsta de 73 de ani.

……………………..

Sursa text:

Lucian Marius Stefan, „Albumul Péntek Elek – Începuturile fotografiei devene în zorii secolului al XX-lea”, Deva, 2022.

Imaginile provin din: Colecţia dr. Lucian Stefan, Colecţia dr. Cornel Rusan, Colecţia dr. Dan Grecu,

Arhiva personală a d-nei Zsófia Anderlik.