Tradiția „Focului Viu” de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena

Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 21 mai pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a născut în orașul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274. A devenit suveran al întregului Imperiu Roman după învingerea lui Maxentiu și a lui Liciniu. Potrivit mărturiilor lui Eusebiu și Lactantiu, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripția: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i se descopera Hristos, cerându-i să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma, se află inscripția: „instinctu divinitatis” = „prin inspirație divină”, ce descoperă cum a fost câștigată victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai însemnată realizare a împaratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creștinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Însă, el va deveni religie de stat în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

După edictul din 313, împăratul scutește Biserica de impozite, îi acordă dreptul de a primi donații și le dă episcopilor dreptul să judece pe cei ce nu doreau să fie judecați după legile statului. Va înlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului creștinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde după lungi dezbateri, învățătura lui Arie a fost condamnată și s-a adoptat formula că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl și deci, din veci cu El. La sinod au fost alcătuite și primele 7 articole ale Simbolului de credință (Crezul), a fost fixată data Paștilor (prima duminică după luna plină, după echinocțiul de primăvară) și s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească.

Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) în Nicomidia și a fost înmormântat în biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitorită de el.

Împărăteasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocletian, divorțează de împărăteasa Elena. Aceasta nu se recăsătorește, ci trăiește departe de atenția publică, dar aproape de fiul său. A reușit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiției, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea și a înălțat-o în fața mulțimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci în calendarul creștin.

Împărăteasa Elena a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri.

Tradiții și obiceiuri

În tradiția populară se spune că în această zi, agricultorii nu lucrează, pentru a evita pagubele. De asemenea, în unele regiuni ale ţării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei.

Ziua praznicului este importantă şi pentru păstori: ei îşi aleg atunci baciul, stabilesc locul unde vor poposi stânele pe timpul verii. Păstorii îşi aleg în ziua de Ispas paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la păşune.

Se mai spune că în această zi păstorii aprind un foc, numit Focul Viu. Împreună cu oile, păstorii stau în preajma acestui foc. În popor există convingerea că acest ritual, împlinit din generaţie în generaţie, are un rol protector împotriva pagubei şi a bolilor în intervalul petrecut cu toţii la stână.

„Sperietoarea vrăjitoarelor”, de Sf. Constantin și Elena

Pentru ca duhurile rele să nu fure sporul laptelui, se mai păstrează datina „Sperietoarea vrăjitoarelor”.  Membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei în  jurul unui vas cu lapte. Cu toţii, cu mic, cu mare, vor bate cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele de obicei, strigând încât să sperie vrăjitoarele care le-ar putea fura laptele.
De asemenea, în ziua praznicului de Constantin și Elena, pentru voie bună și liniște în familie, este bine să aduci în casă cel puțin trei bujori îmbobociți.

Semnificația numelor Constantin și Elena

Numele Constantin este de origine latină și vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – străvechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torță”, „făclie”, dar și „foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiței Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumina arzătoare a soarelui”).

La mulți ani tuturor celor care poartă aceste nume!

Sursa foto: Curentul, text: CreștinOrtodox.ro