Brâncuși a fost un sculptor simbolist

Într-o discuție cu un prieten din Târgul Jiu este inevitabil să nu ajungi și la SCULPTORUL Constantin Brâncuși. A trecut ceva vreme de la discuția cu acel prieten, era în iarna lui 2020, dacă nu mă înșel. Atunci îmi spunea această povestea ce s-a aflat de la un medic, Traian Stoicoiu care a locuit lângă Târgu Jiu.

Părinții domnului doctor au fost directori la școlile din Tg Jiu: tatăl la cea de băieți iar mama la cea de fete. Tatăl sau, Matei Stoicoiu, a cumpărat o casă chiar în Târgu Jiu ca să fie aproape de școală. Într-o vară, când se plimba prin parcul de la Târgu Jiu l-a întâlnit pe Brâncuși în parc. Ei se cunoșteau, deoarece fuseseră colegi în clasele primare.

L-a întrebat de ce a venit, iar el a spus că a venit ca să cerceteze locul în parc, unde să amplaseze niște monumente, care au fost comandate în memoria eroilor din primul război mondial. Apoi Matei i-a spus că o să-i facă cunoștință cu fiul său medic când Traian l-a cunoscut pe Brâncuși, a rămas impresionat.

Anii au trecut, România a luat-o pe panta în care „elitele (c)academice” rezumând ideile din cartea lui Sobolev „Teoria leninistă a reflectării şi artă”, dar mai bine să revenim la acum vârstnicul doctor Traian ce era supărat când îmi povestea că comuniștii au schimbat adevăratele nume ale operelor lui Brâncuși și anume:

– Nu se chema „Coloana infinitului”, ci „Coloana sacrificiului infinit” dat de eroii noștri. Pe de altă parte, dacă numărați modulele din care este alcătuită coloana, veți obține un număr care reprezintă anul când a fost primul război mondial și se termină cu o jumătate din modul, adică reprezintă jumătatea anului respectiv.

– Al doilea monument, așa cum l-a conceput Brâncuși, este o masă înconjurată de 12 scaune. Deci nu „Masa tăcerii”, ci „Masa apostolilor neamului”, iar în mijloc s-ar afla Isus Cristos.

– Al treilea monument arată ca o poartă, dar nici pe departe nu este poarta. Deci, nu se numește „Poarta sărutului”, deoarece nu are legătură cu memoria eroilor, ci monumentul „Întregirii neamului”, deoarece fiecare stâlp este alcătuit din Patru stâlpi uniți sus cu o grindă. Deci acestea reprezintă 8 regiuni care trebuiau să se alipească patriei mame, România.

Trebuie să știe lumea că Brâncuși a fost un sculptor simbolist. Comuniștilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuși, operelor lui.

De atunci a rămas așa, iar românii parcă sunt drogați, nu vor să schimbe nimic.”, îmi povestea la o cafea cu întăritor prietenul de la Târgu Jiu.

Povestea am lăsat-o așa cum am scris-o o vreme însă expoziția Brâncuși de la Timișoara a redeschis „cutia Pandorei”, adică raftul cu ciorne și manuscrise, dorind să confirm sau să infirm datele aflate de la prietenul meu.

Spre bucuria amândurora ați citit această poveste despre un Brâncuși ce se „juca” cu simbolistica la fel de frumos precum cu sculptura.