Articolul meu despre lipsa grosolană de imparțialitate din presa română în prezentarea conflictului arabo-israelian din Gaza a stîrnit nenumărate reacții. Mă surprind două dintre ele, aparținînd lui Victor Ciutacu și Cătălin Tolontan.
Pentru că am semnalat o alunecare puternică a prezentării conflictului în presa din țara noastră, ei mă taxează pentru că, printre cauzele debalansării, am considerat că „Multe știri din conflict sunt comentate de ziariști români de religie iudaică sau de etnie evreiască. Pot fi ei obiectivi în prezentarea acestui conflict? Unii sunt cunoscuți chiar cu dublă cetățenie. Nici vorbă de o derobare elegantă sau de o precizare a identității lor”.
Textul îmi aparține și îl reconfirm. Chiar așa, eu cred că debalansarea relatărilor și a comentariilor din presa noastră despre războiul din Gaza are, între multe alte cauze, pe lîngă manipulare, prostie, incultură și comandă, și faptul că este produsă și de felul în care se implică jurnaliști evreii de cetățenie sau de etnie evreiască. Susțin asta pentru că punctul lor de vedere nu poate fi decît subiectiv, foarte apropiat propagandei. Nu este vorba de un război oarecare, ci de unul pe fond religios în care etnia și credința sunt esențiale. După cum subiectiv trebuie considerat punctul de vedere al unui ziarist rus față de războiul din Ucraina sau al unui ziarist ucrainean față de agresiunea Rusiei. În ambele cazuri, imparțialitatea rămîne doar o dorință deșartă. Cine aparține sau trăiește într-o grupare interesată nu poate fi decît subiectiv. Eu cred că în comentariile și în relatările lor, subiectivi sunt și palestinienii, subiectivi sunt și israelienii. Corect ar fi ca la prezentarea sau la dezbaterile despre un război, fie el din Ucraina sau din Gaza, publicul din România să beneficieze de informații din ambele surse și la interpretarea lor să ia parte opinenți din ambele tabere (părți, fronturi, țări). Mi se pare corect și echilibrat să avem parte și de informații din surse palestiniene și din surse israeliene, puse față în față. Ceea ce în România nu se produce. Nu este vorba despre un mic incident între două echipe de fotbal, ci de un conflict milenar, o succesiune de războaie întreținute pe fond religios și etnic. Cît de obiectiv poate fi considerat un jurnalist evreu (din sau în România) pe subiectul actualului conflict israeliano-arab după ce are 230 de compatrioți în captivitate? Poate fi obiectiv sau imparțial un jurnalist palestinian după ce forțele Israelului au omorît șase sau opt mii de oameni?
O informare profesională și o analiză echilibrată ar trebui să conțină puncte de vedere reprezentînd ambele tabere. Este un război între musulmani și evrei. Punctul de vedere și perspectiva palestiniană lipsesc cu desăvîrșire din peisajul nostru media. Or, în presa noastră, mai ales în cea obedientă guvernului, președinției și trasă de sfori de serviciile secrete, domină perspectiva israeliană la care se adaugă intervențiile (unele vizibil subiective ale unor jurnaliști cu dublă cetățenie – româna și israeliană) sau ale altora de cetățenie română și de religie iudaică.
O asemenea debalansare este pe placul Israelului și a evreilor, dar nu poate fi socotită o abordare profesională. Este de înțeles și de acceptat în Israel chiar dacă o asemenea perspectivă unilaterală comandată de guvern poate fi păguboasă. Dar într-un proces de informare a publicului din România, devine manipulare și este chiar periculos pentru perspectiva compatrioților noștri.
Mi se pare normal ca într-o asemenea situație să existe o delimitare sau măcar o precizare. Ar ajuta mai mult la înțelegerea situației. Trebuie spus că un fost ofițer plimbat pe la televiziuni, mai ales pe la Digi 24 și Antena 3 TV, nu poate avea un alt punct de vedere decît cel al guvernului israelian pentru care contează ca militar în rezervă. A-l prezenta și promova altfel înseamnă a-l transforma într-un agent mascat de propagandă. Ceea ce și poate să fie, dar pe cont propriu, nu cu participarea nevinovată a televiziunilor de știri care au obligația imparțialității. Iar în acest conflict, ele sunt obligate să asculte și să prezinte și punctele de vedere ale adversarilor. Or și la Antena 3 și la Digi 24, hățurile echilibrului au fost scăpate. De zile bune, emisiunile de seară seamănă leit cu Radio Israel și cu televiziunile israeliene.
Din cîte am aflat eu, unele sunt chiar mai critice decît își permit cele din România.
Cît privește reacția lui Victor Ciutacu, ea nu depășește un rîgîit cu pretenții. El scrie că:
”Nu m-am gândit niciodată că mi-ar putea analiza cineva originile etnice și religioase. Azi, am aflat, însă, că inegalabilului domn Nistorescu, atunci când nu e ocupat să-și pună candidat la președinție, îi pute faptul că măcelul Israel-Gaza e comentat de, citez exact, „ziariști români de religie iudaică sau de etnie evreiască”.
Chiar nu m-au interesat nici etnia, nici profesia, nici cultura lui Victor Ciutacu. Este o voce minoră. Merită analizat doar felul său de a gîndi (exprimat, adeseori, cam primitiv) pentru că rezultatul strădaniilor sale se vede ușor la România TV. Mă îndoiesc că omul are suficiente resurse pentru a înțelege situația descrisă mai sus.
Dacă le-ar avea, Romania TV n-ar arăta așa!
Cătălin Tolontan este ceva mai comic. Confundă regiunile cu etniile. L-a apucat o deontologie aproximativă și consideră că scrisul despre Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor, ar fi egal cu niște comentarii ale unor ziariști evrei din România despre războiul dintre Israel și Hamas, cu tragicele consecințe asupra populației civile.
Cătălin Tolontan scrie:
”Conform logicii lui Cornel Nistorescu, el însuși ar trebui, pentru că e transilvănean de origine, să se abțină la a mai scrie despre Ilie Bolojan, șeful CJ Bihor, ardeleanul recent elogiat într-o serie de editoriale în Cotidianul. Altfel zis, Nistorescu nu a remarcat Oradea pentru că realmente i-a plăcut ce a găsit acolo, ci pentru că șefii bihoreni sunt transilvăneni, ca și el. Unde ajungem așa? Etnia nu califică și nici nu descalifică punctul de vedere al cuiva. Suntem în România și nu undeva unde ți se cere pașaportul înainte de a intra în studioul unei televiziuni, simțindu-ți inima în gât, ca pe aeroportul din Daghestan”.
Opinia lui Tolontan este grăitoare pentru autor și n-am ce să mai adaug. Textul de mai sus ne ajută să înțelegem cum funcționează logica lui Cătălin Tolontan și pe unde se împiedică.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.